Unde ne sunt Ciolos-ii?

„A raspuns intrebarilor cu competenta, a aratat ca stie PAC (politica agricola comuna n.r.), ca poate administra dificilul compromis intre diferitele parti. A fost foarte foarte bun, chiar si cand a vorbit despre chestiuni dificile”.

Au fost vorbele lui Paolo Castro, presedintele Comisiei de Agricultura si Dezvoltare Rurala din Parlamentul European, la adresa lui Dacian Ciolos dupa audierea romanului candidat pentru portofoliul Agriculturii.

N-a fost doar opinia lui Paolo Castro. Audierile s-au incheiat cu aplauze si cu un aviz pozitiv acordat in unanimitate. Este o performanta cu care putini candidati se pot lauda, cu atat mai stralucitoare cu cat ea este obtinuta pe terenul minat al Agriculturii.

Vorbim despre, poate, cel mai disputat si neomogenizat domeniu, cu interese exploziv divergente, miza celor mai zgomotoase proteste de strada si, pana la urma, cel mai legat de necesitatile primare ale fiecarui om. A le armoniza pe toate acestea, a convinge si multumi reprezentantii tuturor tarilor si ai tuturor grupurilor politice este cu adevarat uimitor, cu atat mai mult cu cat domnul Ciolos are legat de picior bolovanul tarii europene cu cea mai problematica agricultura.

Cum a reusit Dacian Ciolos? Dovedind un amestec foarte puternic de viziune, diplomatie si profesionalism. Adica exact ceea ce lipseste dramatic in politica de la Bucuresti. Si acultandu-l, probabil ca multi dintre europarlamentarii familiarizati cu situatia Romaniei s-or fi intrebat: cum e posibil ca aceeasi tara sa aiba in acelasi timp un profesionist de asemenea calibru si cea mai inapoiata agricultura din Europa? Este un paradox romanesc.

Si, mai mult decat atat, este un paradox multiplicat de mii de ori.

Romania nu este o tara fara profesionisti. Sunt multe creiere exceptionale, de tipul Dacian Ciolos, care activeaza discret si eficient in economia privata, in tara sau in strainatate. Intre timp, tara este condusa de nulitati vocale si pline de tupeu, cu o ascensiune si diseminare metastatatica la toate nivelurile statului. Valorile autentice nu razbesc catre zona puterii in stat si nici nu sunt motivate sa lupte pentru a ajunge acolo.

Sa luam exemplul lui Dacian Ciolos, pana la urma unul fericit. A fost tinut in anonimat, pe un post de rangul al doilea, in timp ce agricultura romaneasca era data pe mana unor „somitati” ca Dan Motreanu sau Decebal Traian Remes.

A ajuns ministru doar cand pericolul activarii clauzei de salvgardare a fost iminent. Cam ca un doctor chemat sa scoata pacientul din coma. L-a scos, insa dupa alegeri agricultura a recazut in zona mediocritatii si abia acum a fost reasezata, cu forta aproape, in sarcina unui specialist.

Dl. Ciolos are totusi sansa de a-si arata la Bruxelles intreaga valoare. Iar meritul de a-l fi promovat pentru portofoliul Agriculturii si de a-i fi negociat sustinerea politica europeana, cand nimeni nu credea ca are vreo sansa, ii apartine presedintelui Traian Basescu.

Lucian Croitoru este un exemplu nefericit, nu atat pentru el, cat pentru Romania. Consilierul de ani de zile al guvernatorului BNR a pierdut postul de viceguvernator in fata lui Bogdan Olteanu, cu mult mai calificat, nu-i asa, pentru aceasta inalta pozitie.

Apoi, desi ar fi fost de la distanta premierul cel mai competent in aceasta perioada de criza, a fost respins initial de PNL, PSD si UDMR, pentru ca dupa alegerile prezidentiale sa fie uitat si de PD-L.

Daniel Funeriu a ajuns ministru al Educatiei impotriva vointei PD-L, desi este de departe cel mai calificat pentru aceasta pozitie. Partidul a vrut acolo un cadru de nadejde, pe fostul sindicalist Catalin Croitoru. Asta dupa ce PD-L ii mai daduse o plama lui Daniel Funeriu, asezat pe loc neeligibil pe lista de partid la alegerile europarlamentare.

sursa: ziare.com

Pana in ’90, cand aveai voie la un apartament proprietate si o DACIA[ dupa cinci ani de asteptare] singura investitie cu adevarat rentabila era in educatia copiilor. Matematica, limbile straine [chiar exotice ], pianul si sportul erau chinurile la care erau supusi copiii ai caror  parinti sperau la un alt viitor. Generatii intregi de olimpici in diferite domenii, cand deschideau ochii, invatau inotul si hop in Dunare spre alte sanse. Au cam plecat cei foarte buni, putini s-au mai intors si mai putini  au sansa sa se afirme in tara aceasta in care nonvaloarea si banul[castigat prin spoliere statului] sunt promovate cu obstinatie pe asa zise criterii de partid.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s