Dor de…Bucuresti!

Bucuresti Arcul de Triumf

Sunt constantean, nascut, crescut si acum ajuns in pragul pensiei. De mic si pana azi, viata m-a apropiat mai tot timpul de Bucuresti. Oriunde te duci in tara, treci prin capitala. Rudele si diferitele ocazii au facut sa stau una sau mai multe zile aici. Cunosc binisor orasul si fiind dobrogean, l-am iubit asa cum este. Dar facultatea am facut-o la Brasov, ca orice indragostit de mare si natura, care musai, iubeste muntele.

In Bucuresti am reperele mele. Multe au disparut, s-au transformat, dar mereu merg in Cismigiu, Herastrau, trec pe langa Casa Presei Libere, Arcul de triumf etc. Orasul e mereu aglomerat, cenusiu, cu oameni grabiti si tristi (mai nou, toti in masini si destul de calmi in trafic). Niciodata nu m-am omorat dupa Bucuresti, dar mai ieri ma apucase DORUL de el. Copii mei s-au mutat cu slujbele aici.  Bucurestiul a luat, mereu, tineretul mai bun si pregatit din provincie, oferind posibilitati de afirmare mai multe, servicii mai bine platite. Ca provincial, am urat aceasta racolare a valorilor, spre capitala.

Azi am gasit orasul mohorat, aglomerat, cu aceeasi oameni stresati. DORUL meu, era pentru copii mei, veniti aici pentru ca sunt foarte bine pregatiti si e singurul loc ,din Romania, unde pot castiga banii dupa cunostintele acumulate. Orasul ii inghite si ii niveleaza, ii stoarce de toata puterea. Le-am dat un sfat: sa ramana EI. Sa nu se lase ,,capitalizati” in acest devorator de personalitati!

sursa foto:


3 comentarii on “Dor de…Bucuresti!”

  1. Sonia spune:

    Apropo de copii și de o altă discuție, spun din nou că îi contrazic pe cei care spun că generația nouă va duce țara de râpă. Copiii care vor, reușesc. Și sunt mulți. Uneori mă gândesc că ei au luat viața în piept mai devreme decât noi. Fiica mea lucrează începând din ultima vacanță de liceu. Nu pentru că nu i-am oferit suport material. Așa și-a dorit.
    Îi admir cu atât mai mult cu cât pe lângă muncă își fac timp și pentru alte lucruri. Au blog (și nu e ușor să scrii), merg la teatru, la film, citesc și se implică într-o grămadă de alte activități.
    Oricât le-am spune să mai slăbească ritmul, nu o vor face. Lucrurile se mișcă cu viteză în lumea lor și nu vor să rămână în urmă.
    Nu te teme. Vor rămâne ei.

    • romaniadebine spune:

      Nu e lauda, dar fata cat si baiatul (cu 4 ani mai mic) au lucrat din timpul liceului, vara dupa vorba mea: vei conduce o firma, deci trebuie sa sti sa respecti munca celui care spala W.C.-ul. Au lucrat la Mc Donalds, unde faci de toate cu buzunarele cusute. Fata avea si cate 3 job-uri simultan. Stii cat de mult ne iubesc pentru asta? Sunt tineri, dar deja OAMENI. Ei sigur vor face lumea mai buna, Cand ii vedem impreuna cu partenerii lor, chiar simtim ca ne-am facut treaba,bine. Si eu le spun ca viata e un cozonac, care se mananca cu felia, iar ei trebuie sa aiba si felii de odihna, plimbare, relaxare pentru ca daca stii sa compui intregul, rotudul vietii, ajungi la stare de echilibru perfecta. Eu sunt convins ca mereu vor fi EI ai MEI!

      • Sonia spune:

        Mă bucur să aud astfel de lucruri. M-am săturat să tot aud despre tânăra generație care face și drege, dar numai ce este bine nu, Mă întreb dacă oamenii puși pe critică, părinți și ei, realizează că cei cărora le-am dat viață sunt de fapt oglinda noastră?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s