Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi- Adrian Păunescu-Repetabila povară-

adrin paunescu

Mai am putin si ajung la varsta la care tata s-a despartit de noi si  de aceasta lume incapabila sa-i trateze cancerul. A plecat suparat pentru ca mai ar fi avut multe lucruri de facut. Cel mai important ar fi fost sa se bucure de copiii si nepotii lui, iar prezenta lui ne-ar fi fost necesara, ca aerul de mare. L-am visat, intr-un vis ciudat, in care eu impartaseam din intelepciunea mea unui auditoriu imaginar, imaterial, dar la sfarsit, imbracat intr-un tricou alb, a ridicat privirea spre mine zimband, tata. Inteleptul era tata.

A fost o continuare fireasca, dupa 25, o continuitate normala tata-fiu. ADN-ul este o mare descoperire si o explicatie. I-am trimis un mesaj fiului meu de 27 de ani, urandu-i o saptamana buna, iar el ma suna sa-mi spuna ca si el m-a visat pe mine. Metamorfoza continua! Eu cred ca e de bine daca energiile sufletelor noastre lucreaza temporal si spatial atat de bine. Ma simt in siguranta pentru ca am un trecut respectabil, pentru ca sunt, dar mai ales pentru ca am un viitor frumos.

Pledoarie pentru tineri, sa-si construiasca acum viitorul, pentru atunci cand vor fi prezent.

Imi sunt dragi tinerele, cu familie, gravide-este cel mai frumos lucru, acest miracol. Nici nu stiu cat sunt de necesare, pentru ele, pentru noi toti…

Pledoarie pentru copiii romanilor dintr-o romaniedebine!

sursa foto:



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s